Tratamentul Chirurgical pentru Afecțiunile Prostatei

Pentru afecțiunile prostatei există mai multe opțiuni de tratament iar una dintre ele o constituie intervenția chirurgicală, care presupune rezecția totală sau parțială a glandei afectate.

Doar în cazurile severe operația este luată în considerare ca primă opțiune, în general încercându-se un tratament medicamentos. Dacă acesta nu dă rezultate, medicii recomandă operația, în cursul căreia se înlătură o parte a prostatei sau întreaga glandă.

Adenomul de prostată și cancerul de prostată sunt în general bolile care se operează, în primul caz intervenția chirurgicală având rolul de a rezolva dificultățile de urinare, iar în al doilea, scopul principal fiind eliminarea tumorii canceroase și evitarea riscului ca aceasta să se extindă în întreg organismul.

Operațiile pentru prostată nu sunt lipsite de riscuri și posibile efecte secundare, dintre care cele mai frecvente sunt incontinența urinară și disfuncția erectilă.

Mai trebuie precizat că pacientul are nevoie de 34- săptămâni și uneori chiar mai mult pentru a se reface complet după o astfel de intervenție. În continuare, îți prezentăm principalele tipuri de operații pentru prostată precum și alte câteva informații importante despre aceste proceduri.

Rezecția endoscopică a prostatei (TURP)

Este o procedură minim invazivă ce se realizează fără incizie, cu ajutorul unui dispozitiv special care se introduce prin uretră. Se folosește în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată numită și adenom de prostată, care constă în formarea unei tumori necanceroase la nivelul prostatei.

Celulele acestei glande se dezvoltă anormal și duc la formarea unor noduli ce dau naștere acestor tumori care nu se extind în organism dar ajung să preseze uretra, provocând dificultăți de urinare.

Când aceste dificultăți provoacă un disconfort major iar tratamentul medicamentos nu dă rezultate se recurge le rezecția adenomului prin această procedură.

Operația de rezecție endoscopică a prostatei presupune introducerea prin vârful penisului a unui tub metalic lung și subțire numit rezectoscop, echipat cu o cameră, o sursă de lumină și un dispozitiv pentru înlăturarea porțiunii afectate.

Acesta este împins ușor prin uretră, fiind ghidat cu ajutorul imaginilor pe care camera din interior le transmite pe un monitor. Cănd ajunge la nivelul prostatei, adenomul este desprins de glandă iar zona este spălată cu un lichid introdus printr-un cateter.

Prostatectomia

Această operație poate fi efectuată pe mai multe căi, fie folosind metoda clasică ce presupune deschiderea abdomenului, fie laparoscopic, sau cu ajutorul unui robot chirurgical. De asemenea, mai există o metodă mai puțin utilizată ce presupune efectuarea unei incizii în zona perineală, situată între scrot și anus.

Indiferent de metodă, scopul prostatectomiei este îndepărtarea totală sau parțială a prostatei. Atunci când prostata este îndepărtată în totalitate, procedura se numește prostatectomie totală și se aplică în general în cazul cancerului de prostată.

Prostatectomia simplă presupune doar îndepărtarea unei părți a prostatei și se folosește în tratamentul hiperplaziei benigne ce constă în apariția unor tumori necanceroase.

Fotovaporizarea cu laser

De această dată vorbim de o variantă modernă a rezecției endoscopice a prostatei, ce presupune folosirea unui dispozitiv cu laser pentru îndepărtarea adenomului.

Dispozitivele clasice folosesc curentul electric, prin intermediul unei mici bucle de sârmă montate în vârful rezectoscopului, însă în cazul celor mai noi, bucla de sârmă este înlocuită cu un dispozitiv care proiectează un fascicul laser. Procedura se derulează după cum am descris-o în cazul rezecției endoscopice, iar folosirea fasciculului laser permite incizii mai precise la nivelul țesutului afectat.

Fotovaporizarea cu laser se utilizează tot în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată și presupune îndepărtarea adenomului pentru a rezolva dificultățile de urinare pe care acesta le determină. Recuperarea după o astfel de intervenție este foarte rapidă, deseori pacientul putând fi externat la 24 de ore dup operație.

Când este necesară operația de prostată ?

Operația de prostată nu constituie de obicei prima opțiune de tratament, cu excepția cazurilor severe când este evident că orice tratament s-ar încerca  nu va da rezultate.

Se încearcă în primă instanță tratament medicamentos al prostatei, iar dacă acesta nu este eficient, singura alternativă rămâne operația de prostată.

Cel mai adesea, se operează cancere de prostată, nu neapărat pentru rezolvarea dificultăților de urinare, ci mai ales pentru îndepărtarea tumorii maligne care se extinde către țesuturile învecinate și apoi în întregul organism, dând naștere la metastaze.

Operația presupune îndepărtarea prostatei în întregime pentru a preveni riscul de recidivă a cancerului, iar dacă este cazul se îndepărtează și țesuturile din jur afectate precum și ganglionii limfatici atinși de tumoră.

Și formele severe de adenom de prostată se rezolvă tot prin operație chiar dacă în acest caz este vorba de o tumoră benignă, care nu riscă să se răspândească. În schimb, aceasta exercită presiune asupra canalului uretral împiedicând procesul de urinare, ceea ce determină un disconfort major. În acest caz nu este necesară rezecția totală a prostatei decât dacă adenomul este foarte mărit sau dacă există mai multe recidive.

Se poate interveni chirurgical și în cazurile de hipertrofie benignă de prostată, care constă în creșterea în dimensiuni a prostatei odată cu înaintarea în vârstă. Dacă această creștere este una semnificativă și nu poate fi oprită cu ajutorul medicamentelor, se îndepărtează total sau parțial prostata pentru a permite o urinare normală.

Efectele secundare ale operației pentru prostată

Operația pentru prostată poate leza anumite grupe de mușchi și nervi ce controlează procesul de urinare și funcțiile sexuale, iar în aceste situații por apărea anumite efecte secundare nu tocmai plăcute.

• Disfuncții sexuale – pacienții care au suferit o operație de prostată pot avea ulterior disfuncție erectilă mai mult sau mai puțin pronunțată, iar problemele de erecție pot fi temporare sau definitive. De asemenea, mai pot apărea dificultăți legate de ejaculare, dat fiind faptul că prostata este implicată în producerea lichidului seminal și eliminarea acestuia. Ejacularea precoce sau întârziată,  ejacularea retrogradă și orgasmul uscat sunt cele mai frecvente probleme din această categorie. Totodată, poate scădea calitatea lichidului seminal fapt ce afectează fertilitatea,
• Incontinența urinară – se manifestă printr-o scurgere involuntară a urinei din vezică, scurgere ce nu poate fi controlată în vreun fel și provoacă un disconfort evident. În cazul de față, incontinența urinară de poate datora faptului că mușchii pelvieni care controlează procesul de urinare s-au slăbit în urma operației și  nu se mai contractă suficient pentru a împiedica scurgerile de urină. O altă cauză poate fi afectarea nervilor care controlează vezica și mușchii pelvieni.

Ce analize medicale sunt necesare pentru depistarea problemelor de prostată

Până la operație este nevoie de un diagnostic, iar acestea se fixează pe baza unui set de analize și investigații pentru afecțiuni ale prostatei, după cum urmează:

• Testul PSA
• Urocultură și teste urodinamice
• Tușeu rectal
• Ecografie abdominală și ecografie prostatică transrectală
• Cistoscopie
• Examen RMN sau CT
• Biopsie.

În concluzie, operațiile pentru afecțiunile prostatei constituie ultima opțiune terapeutică atunci când alte tratamente nu dau rezultate, iar excepție fac doar cazurile severe care pot fi operate fără a mai încerca alte metode. Afecțiunile care necesită operații sunt adenomul de prostată și cancerul de prostată, iar în cazuri rare se poate interveni chirurgical pentru rezolvarea problemelor create de hipertrofia benignă de prostată. 

Intervențiile presupun înlăturarea parțială sau totală a prostatei, iar în cazul cancerului se elimină și țesuturile din vecinătatea glandei, precum și ganglionii limfatici, dacă aceștia sunt atinși de tumoră. În cele mai multe cazuri, intervențiile sunt minim invazive, fiind realizate laparoscopic sau endoscopic.