9 timp de citire
Rezecția Transuretrală a Prostatei (TURP)
Revizuit de Catalin Tantareanu
Expert în redactarea articolelor medicale, cu peste 20 de ani de experiență.
Rezecția endoscopică a prostatei mai este numită și rezecție transuretrală a adenomului de prostată sau mai pe scurt TURP, fiind vorba de principala procedură chirurgicală folosită în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată.
Este vorba de o afecțiune frecventă în rândul bărbaților, ce constă în mărirea prostatei, însă foarte rar intervenția chirurgicală este prima opțiune de tratament. Dacă mărirea postatei provoacă dificultăți serioase de urinare, în primă fază se apelează la tratament medicamentos, iar dacă aceste nu dă rezultate, abia atunci se ia în considerare rezecția endoscopică a prostatei.
Este o procedură minim invazivă, însă cu toate acestea poate necesita 3-4 săptămâni de recuperare. Mai trebuie precizat că deși riscurile sunt mai mici decât în cazul unei intervenții chirurgicale clasice, acestea totuși există și trebuie luate în considerare.
Ce este rezecția transuretrală a adenomului de prostată ?
Rezecția transuretrală a adenomului de prostată este o intervenție chirurgicală realizată pe cale endoscopică prin interiorul uretrei, ce presupune excizia unei părți a prostatei mărite, atunci când aceasta determină dificultăți severe de urinare.
Când vorbim de adenom de prostată ne referim la o afecțiune frecventă în rândul bărbaților trecuți de 50 de ani, ce constă în creșterea dimensiunilor acestei glande ca urmare a dezvoltării țesuturilor ce înconjoară uretra. Se formează astfel niște noduli necanceroși care ajung să preseze uretra și să îngreuneze procesul de urinare.
Afecțiunea se mai numește și hiperplazie benignă de prostată, iar tratamentul chirurgical presupune îndepărtarea unei părți din glandă pentru e elimina presiunea asupra canalului uretral și odată cu ea dificultățile de urinare.
Ce se întâmplă înainte de operație ?
După ce medicul stabilește că singura opțiune de tratament este o astfel de intervenție chirurgicală, pacientului i se face un set complet de analize și investigații medicale pentru a se stabili dacă starea de sănătate a acestuia permite efectuarea operației fără riscuri majore. Medicul îi explică în detaliu procedura iar în urma acestei discuții pacientul trebuie să-și dea acordul informat asupra intervenției.
Dacă este cazul, acestuia îi vor fi administrate anumite medicamente în prealabil iar înainte de intervenția în sine acesta va fi anesteziat. De obicei se folosește anestezia generală, însă în anumite situații se poate utiliza și anestezia spinală, care permite pacientului să rămână conștient în timpul operației fără a simți însă durere sau disconfort.
Ce se întâmplă în timpul operației ?
Procedura presupune utilizarea unui dispozitiv medical special numit rezectoscop, care se introduce prin vârful penisului de-a lungul canalului uretral, până în zona prostatei. Acesta este un tub subțire cu o cameră și o sursă de lumină în vârf, având atașat și un dispozitiv pentru rezecarea porțiunii de prostată cu ajutorul curentului electric sau al laserului.
După ce pacientul este anesteziat, medicul introduce ușor rezectoscopul în canalul uretral, ghidându-l până la prostată cu ajutorul imaginilor pe care camera din vârful dispozitivului le transmite pe un monitor. Odată localizată porțiunea care creează probleme, aceasta este excizată cu ajutorul unui fascicul laser sau al unei bucle din sârmă prin în care este indus curent electric.
După ce fragmentul de prostată este îndepărtat, în vezica urinară se introduce un tub subțire numit cateter, prin care se pompează un lichid steril pentru a spăla resturile de țesut rămase, care urmează a fi eliminate ulterior prin urină. Cateterul va rămâne montat în vezică timp de câteva zile pentru a elimina urina, până când pacientul va putea din nou să urineze în mod normal.
Întreaga procedură durează de obicei între 60 și 90 de minute, în funcție de dimensiunea fragmentului de prostată care trebuie îndepărtat și de alte particularități specifice fiecărui caz.
Ce se întâmplă după operație ?
După încheierea procedurii, pacientul este transferat din sala de operații într-un salon de terapie intensivă, unde este supravegheat până se trezește din anestezie. În mod normal nu ar trebui să simtă durere după operație, ci în cel mai rău caz doar un oarecare disconfort datorat și cateterului.
Dacă totul decurge normal, pacientul poate pleca acasă la 24 de ore după operație, iar în alte cazuri poate fi necesar să rămână în spital 2-3 zile. De obicei, înainte de externare pacientului i se extrage cateterul și este lăsat să plece acasă după ce poate urina normal.
Nu este însă o regulă, pentru că pacientul poate fi externat și cu cateter, urmând să revină la un control după 2-3 zile, ocazie cu care va fi extras și dispozitivul. Acesta nu trebuie să fie purtat foarte mult timp întrucât crește riscul apariției unei infecții urinare.
Efectele secundare pentru rezecția endoscopică a prostatei
Deși este o procedură minim invazivă, rezecția endoscopică a prostatei presupune îndepărtarea unei părți de țesut din organism, iar o astfel de intervenție poate fi urmată de efecte secundare temporare, care nu trebuie să îngrijoreze dacă se ameliorează pe parcurs. Principalele astfel de efecte secundare pot fi următoarele:
- Prezența sângelui în urină – este normal să apară mici sângerări la nivelul țesuturilor asupra cărora s-a intervenit chirurgical, iar uneori acestea se produc și la nivelul uretrei, ca urmare a introducerii rezectoscopului sau a sondei urinare. Atât timp cât nu este vorba de hemoragii puternice, prezența sângelui în urină este normală după o astfel de operație iar acest detaliu chiar este monitorizat în perioada în care pacientul poartă cateterul. În primele zile după operație urina poate avea o culoare mai închisă din cauza sângelui, însă de obicei se limpezește treptat.
- Dificultăți de urinare – aceste probleme erau prezente și înainte de operație constituind chiar unul dintre motivele intervenției. Având în vedere că se intervine prin canalul uretral, la baza vezicii urinare, este normal ca funcția de urinare să nu revină la parametri optimi imediat după operație. Tocmai dea aceea se și montează sonda urinară care trebuie purtată timp de câteva zile. În acest interval nu se poate spune că pacientul urinează normal, dar situația se schimbă după eliminarea cateterului.
- Incontinența urinară – în cazuri rare, pacienții care au suferit o astfel de intervenție se pot confrunta ulterior cu incontinență urinară, adică o pierdere involuntară de urină. Se poate întâmpla ca urmare a slăbirii mușchilor pelvieni sau a afectării nervilor care îi controlează, în urma operației.
- Probleme de ejaculare – prostata este o glandă implicată în producerea lichidului seminal și în procesul de ejaculare, iar o astfel de intervenție este firesc să îi afecteze uneori și funcționalitatea. Spre exemplu, poate scădea considerabil cantitatea de lichid seminal, caz în care este vorba de oligospermie. De asemenea, o parte din cantitatea de lichid seminal poate ajunge în vezica urinară în loc să fie ejaculată prin uretră, iar o astfel de problemă poartă denumirea de ejaculare retrogradă.
- Stare de oboseală – recuperarea completă după o astfel de intervenție durează aproximativ o lună sau chiar mai mult iar în primele 7-14 zile pacienții pot simți o stare mai accentuată de oboseală, perioadă în care este recomandat să nu facă efort, să nu ridice greutăți și să evite activitățile solicitante.
Posibilele complicații și riscuri pentru rezecția endoscopică a prostatei
Rezecția endoscopică a prostatei este considerată o intervenție cu un grad scăzut de risc în comparație cu operația clasică ce presupune deschiderea abdomenului, iar din acest motiv este pria opțiune luată în calcul atunci când se impune excizarea adenomului de prostată. Cu toate acestea pot apărea și complicații precum cele de mai jos.
- Hemoragie – în timpul operației pot fi lezate vase mari de sânge, ceea ce duce la apariția unor hemoragii, care în mod normal nu ar trebui să aibă loc în cazul intervențiilor endoscopice.
- Infecții urinare – așa cum spuneam, purtarea unui cateter urinar crește riscul apariției unei infecții, întrucât bacteriile pot pătrunde mai ușor în canalul uretral, până la vezica urinară. În consecință, infecțiile urinare sunt o complicație destul de frecventă, iar pentru prevenirea acestora pacienților li se administrează antibiotice după operație.
- Stenoză uretrală – stenoza uretrală este o îngustare a uretrei, tubul care transportă urina din vezică. Această afecțiune poate provoca dificultăți la urinare și poate necesita o altă intervenție chirurgicală pentru corectare.
- Perforația capsulei prostatice – capsula prostatică este membrana care protejează prostata la exterior, iar în timpul intervenției, rezectoscopul poate trece accidental prin acest înveliș generând ulterior sângerare mai puternică decât în mod normal, infecție, probleme de ejaculare și urinare.
- Sindromul TURP – este complicație care apare mai rar și se datorează faptului că lichidul introdus pentru a spăla țesuturile înlăturate este absorbit în sânge. Pacienții pot acuza ulterior stări de amețeală, dezorientare, grețuri și vărsături, dureri de cap, scăderea ritmului cardiac și umflarea abdomenului. În cazurile severe apar convulsii, stare comatoasă și chiar decesul pacienților.
- Probleme cardiace – au loc destul de rar pentru că pacienții sunt investigați înainte de operație, dar se poate întâmpla ca în unele cazuri să apară aritmii, tromboze sau chiar infarct miocardic.
În concluzie, rezecția endoscopică a prostatei este o procedură minim invazivă folosită în tratarea chirurgicală a hiperplaziei benigne a prostatei, numită și adenom de prostată.
Nu toate cazurile se tratează chirurgical, iar la această procedură se apelează doar dacă alte variante de tratament nu au dat rezultate iar prostate mărită creează un disconfort sporit din cauza dificultăților de urinare.
Procedura presupune înlăturarea unei părți a țesutului inflamat cu ajutorul unui dispozitiv special introdus prin uretră, fără a fi necesară efectuarea unei incizii pentru a ajunge la prostată. Pacientul poate fi externat în cel mult 3 zile după operației iar recuperarea totală are loc după aproximativ 4 săptămâni.