8 Analize pentru Depistarea Problemelor de Prostata

Analizele pentru prostată sunt investigații medicale menite să ofere indicii despre starea de sănătate a prostatei și eventual să ajute în diagnosticarea eventualelor probleme ce pot apărea la nivelul acestei glande, odată cu înaintarea în vârstă. Acestea se fac periodic în scop preventiv după vârsta de 40-50 de ani și totodată pot fi necesare la recomandarea unui medic urolog, dacă există suspiciuni cu privire la probleme în ceea ce privește prostata.

Fiind vorba de o glandă specifică aparatului reproducător masculin, evident că doar bărbații trebuie să își facă astfel de analize care presupun o examinare medicală, teste de sânge și investigații imagistice.

În cele ce urmează îți vom prezenta în ce constă fiecare astfel de investigație, alături de câteva informații referitoare la analizele pentru prostată.

1. Examinarea digitală rectală

Mai este cunoscută și sub denumirea de tușeu rectal și constituie cea mai simplă și mai des utilizată procedură pentru examinarea prostatei. Metoda permite medicului urolog să palpeze postata cu degetul arătător introdus în orificiul rectal al pacientului.

Prostata este amplasată sub vezica urinară în fața rectului, iar prin intermediul acestei proceduri medicul urolog poate atinge cu degetul zona posterioară a glandei.

Prin palpare, acesta își poate de seama dacă prostata este mărită sau își păstrează dimensiunea normală, dacă textura este netedă și moale, așa cum este normal sau dacă au apărut formațiuni tumorale așa cum se întâmplă în cazul adenomului benign de prostată sau al cancerului specific acestei glande.

Tușeul rectal este o investigație de bază în examinarea prostatei, iar în funcție de constatările medicului pot fi recomandate și alte proceduri pentru stabilirea exactă  unui diagnostic.

2. Testul antigenului prostatic specific (PSA)

Antigenul prostatic specific este o proteină produsă de celulele prostatice, implicată în procesul de formare a lichidului seminal în prostată.

Această proteină fluidifică sperma făcând-o mai puțin vâscoasă, astfel încât spermatozoizii să se poată deplasa cu ușurință, și totodată dizolvă cheagurile de proteine ce pot apărea în tractul urinar și pot bloca deplasarea spermatozoizilor.

Cantități mici din această proteină ajung și în sânge, putând fi depistate cu ajutorul analizelor de laborator. În mod normal, nivelul PSA din sânge este unul scăzut, însă în cazul unor afecțiuni ale prostatei, celulele acesteia secretă  o cantitate mai mare din această proteină, astfel că nivelul din sânge crește.

Testul PSA presupune recoltarea unei probe de sânge care este analizată în laborator pentru a măsura nivelul acestui antigen, iar dacă acesta depășește limitele normale se recomandă investigații suplimentare, existând suspiciunea unei afecțiuni a prostatei.

Nivelul normal al PSA este sub 4 ng/mL, iar un nivel între 4 și 10 ng/mL este considerat la limită, indicând totuși o șansă de 25% ca pacientul să aibă cancer de prostată. Un nivel peste 10 ng/mL este unul ridicat, suspiciunea prezenței cancerului de prostată fiind în acest caz de 50%.

3. Urocultura

Urocultura presupune recoltarea unei probe de urină care este supusă apoi unor teste de laborator, pentru a i se stabili compoziția chimică și totodată pentru a se identifica prezența unor agenți patogeni.

Deși este folosită în mod special pentru diagnosticarea afecțiunilor care țin de aparatul urinar, urocultura poate fi utilă și pentru diagnosticul bolilor prostatei.

Spre exemplu, cu ajutorul acestui test de urină pot fi identificate bacteriile care provoacă infecția prostatei și determină apariția prostatitei.

Totodată, în cazul pacienților cu dificultăți de urinare, un test de urocultură poate exclude suspiciunea unei infecții urinare, determinând medicul urolog să își îndrepte atenția asupra prostatei, dat fiind faptul că hiperplazia benignă de prostată și cancerul prostatic au ca simptome caracteristice dificultățile de urinare.

4. Testele urodinamice

Testele urodinamice au ca scop monitorizarea modului  în care funcționează vezica urinară și uretra, fiind recomandate în cazul pacienților care se prezintă la medic cu probleme de urinare.

Prin intermediul acestor teste se măsoară presiunea din vezica urinară în timpul umplerii și golirii, presiunea din uretră, debitul jetului urinar și cantitatea de urină eliminată, precum și activitatea mușchilor pelvieni care controlează procesul de urinare.

Cum spuneam mai devreme, afecțiunile specifice prostatei se manifestă prin dificultăți de urinare, deoarece glanda își mărește volumul și presează asupra uretrei.

Prin urmare, testele urodinamice pot ajuta la stabilirea cu exactitate a originii problemelor urinare, determinând medicii să își concentreze atenția în direcția prostatei, dacă la nivelul vezicii și uretrei totul este în regulă.

5. Cistoscopia

Cistoscopia presupune examinarea interiorului vezicii urinare și a uretrei prin intermediul unui dispozitiv special numit cistoscop, care se introduce prin tractul urinar.

Acesta este dotat cu o cameră minusculă care transmite imagini proiectate pe un monitor, cu ajutorul cărora medicul vizualizează în detaliu interiorul tractului urinar. 

Astfel, cu ajutorul cistoscopiei pot fi observate cu ușurință îngustările uretrei cauzate de creșterea în volum a prostatei, indicând prezența unei afecțiuni la nivelul acestei glande.

6. Ecografia abdominală

De această dată este vorba de o investigație imagistică neinvazivă ce permite examinarea din exterior a organelor din cavitatea abdominală cu ajutorul unui aparat care utilizează unde sonore de înaltă frecvență.

Procedura prevede scanarea abdomenului cu un dispozitiv care emite acele unde sonore, iar acestea sunt reflectate de țesuturile și organele din cavitatea abdominală. Semnale venite din partea acestora sunt captate de un receptor, care le transformă în imagini proiectate pe un monitor.

Este reprodusă astfel cu exactitate imaginea organelor interne, iar în acest mod medicul poate observa cu ușurință modificarea formei și dimensiunii acestora. Ecografia abdominală permite și vizualizarea prostatei, astfel că reprezintă o altă investigație ce poate fi folosită pentru examinarea acestei glande și depistarea unor eventuale probleme.

7. Ecografia prostatică transrectală

Procedura este similară celei descrise anterior, numai că de această dată investigația se concentrează în mod special asupra prostatei.

Este mai eficientă decât ecografia abdominală pentru că permite o mai bună vizualizare a prostatei și o examinare mai îndeaproape, furnizând detalii ce pot scăpa în cazul ecografiei abdominale.

De această dată dispozitivul care emite ultrasunetele se introduce în interiorul organismului prin orificiul rectal, transmițând acele semnale care sunt apoi transpuse în imagini pe monitorul ecografului.

Cu ajutorul ecografiei prostatice transrectale poate fi identificat în stadii incipiente cancerul de prostată și totodată poate fi examinată prostata mărită pentru a se stabili care este cauza creșterii în dimensiuni.

8. Examene RMN și CT

Sunt investigații imagistice de mare acuratețe ce permit scanarea anumitor zone sau a corpului în întregime cu ajutorul unor tehnologii avansate.

Examenul RMN folosește rezonanța magnetică nucleară, bazându-se pe proprietățile magnetice ale atomilor care formează țesuturile și organele. Printr-o tehnică sofisticată, sunt captate semnale radio de la acești atomi, care sunt transpuse în imagini fidele ale fiecărei părții din corpul uman.

Examenul CT se mai numește și tomografie computerizată și presupune scanarea corpului cu raze X, care creează imagini tridimensionale ale părților anatomice, inclusiv ale prostatei.

La ce vârstă sunt recomandate analizele pentru prostată?

În general, dacă în istoricul familial nu există rude de sânge care au avut probleme cu prostata, bărbații ar trebui să își facă primele analize de acest gen la vârsta de 50 de ani, urmând ca acestea să fie repetate anual.

Dacă în familie există antecedente legate de afecțiunile prostatei, primele analize ar trebui făcute mai devreme, începând cu vârsta de 40  de ani, dar fiind faptul că aceste probleme se transmit ereditar.

Trebuie să reții faptul că între 40 și 50 de ani riscul de a dezvolta afecțiuni ale prostatei crește cu 50%, iar ulterior, la fiecare 10 ani se înregistrează câte o nouă creștere cu 20%. De aceea este necesar ca analizele pentru prostată să înceapă să fie făcute cu regularitate din această perioadă a vieții.

Pregătirea pentru analizele de prostată

Pregătirea pentru aceste analize diferă în funcție de testul care urmează efectuat, însă există și câteva reguli general valabile pe care ți le prezentăm în continuare.

• Nu mânca și nu bea lichide după miezul nopții în ajunul zilei în care urmează să faci analizele
• Evită orice activitate sexuală cu cel puțin 24 de ore înainte de analize
• Nu lua suplimente alimentare în ziua precedentă și nici medicamente, cu excepția cazurilor în care urmezi un tratament. În astfel de situații trebuie să îi aduci la cunoștință medicului acest detaliu.

Înainte de investigațiile imagistice ți se poate cere să îți golești vezica urinară sau ți se poate cere să consumi lichide ori anumite substanțe, iar înainte de ecografia prostatică transrectală este necesară golirea rectului, care se poate face pe cale naturală sau prin administrarea unei clisme.

Cât de dureroase sunt analizele pentru prostată ?

Despre analizele pentru prostată se poate spune că sunt mai mult inconfortabile decât dureroase. O oarecare durere poate apărea la recoltarea analizelor de sânge sau în timpul cistoscopiei, tușeului rectal ori ecografiei prostatice transrectale, însă aceasta este de intensitate redusă și nu depășește pragul suportabilității. Senzația predominantă este cea de disconfort și variază în funcție de gradul de sensibilitate al fiecăruia. 

În schimb, ecografia abdominală, urocultura și testele urodinamice sunt complet inofensive și nu provoacă nicio senzație neplăcută.

Ce se întâmplă dacă ai PSA-ul mărit?

PSA-ul mărit este un indicator clar că ceva nu este în regulă cu prostata, însă un astfel de test nu poate preciza și natura problemei.

De aceea, dacă analizele de sânge indică un nivel crescut al PSA-ului trebuie să te adresezi fără întârziere unui medic urolog pentru investigații mai amănunțite ale prostatei. 

Nu este deloc recomandat să ignori PSA-ul mărit pentru că acesta poate indica prezența cancerului de prostată, iar depistarea în stadii incipiente este esențială pentru succesul tratamentului.