Adenom de Prostată (Prostată Marită):Ce este, Simptome, Tratament

Prostata mărită este cea mai frecventă boală a acestei glande specifice sistemului reproducător masculin, afectând aproximativ jumătate din bărbații între 50 și 60 de ani, pentru ca incidența să crească la 90% în cazul celor trecuți de 80 de ani.

Ținând cont de această incidență ridicată, prostata mărită este considerată de mulți bărbați o problemă firească ce apare odată cu înaintarea în vârstă.

Afecțiunea mai este numită și hiperplazie benignă de prostată, iar cauzele sale încă nu sunt pe deplin cunoscute, însă specialiștii le atribuie cu precădere modificărilor hormonale ce au loc în organism după vârsta de 45-50 de ani.

Fiind vorba de o afecțiune atât de frecventă, au fost găsite de-a lungul timpului o serie de soluție de tratament, astfel că hiperplazia benignă de prostată poate fi ținută ușor sub control cu ajutorul unor medicamente, iar în cazurile extreme când creșterea în dimensiuni crește semnificativ, se poate interveni chirurgical.

Ce este adenomul de prostată ?

Adenomul de prostată este o afecțiune comună în rândul bărbaților trecuți de 40-45 de ani, caracterizată de o creștere excesivă a țesutului prostatei, care poate provoca îngustarea uretrei și dificultăți în urinare.

În mod normal, prostata începe să crească de la începutul pubertății și continuă să se dezvolte până la vârsta de 20-25 de ani. Atunci ajunge la maturitatea deplină, având dimensiunea unei nuci, dimensiune pe care și-o menține până în jurul vârstei de 45 de ani.

După acea vârstă, una dintre zonele prostatei, aflată împrejurul uretrei, începe să crească, celelalte trei părți ale glandei continuând să își mențină dimensiunea. Zona de tranziție – cea care începe să crească – se află undeva în mijlocul prostatei, astfel că atunci când începe să de dezvolte, întreaga glandă își modifică dimensiunea.

Momentul când această zonă începe să crească după o anumită vârstă reprezintă debutul hiperplaziei benigne de prostată, care constă în modificarea dimensiunii acestei glande.

Ritmul de creștere a prostatei poate fi mai lent sau mai rapid, în funcție de caracteristicile fiziologice ale fiecărei persoane, însă cert este că acesta se accelerează odată cu înaintarea în vârstă.

Astfel se explică de ce riscul de hiperplazie benignă de prostată crește brusc cu 50% după vârsta de 40-45 de ani, pentru ca la vârste mai înaintate să ajungă la un nivel de 90%. Practic, la fiecare 10 ani acest risc crește cu 20%.

Astfel, de la dimensiunea normală similară cu cea a unei nuci, prostata unui bărbat vârstnic care suferă de această afecțiune poate ajunge la dimensiunea unei lămâi.

Ce dimensiune are o prostată marită ?

O prostată de dimensiuni normale are un volum de 20-25 de cm3, iar pentru stabilirea diagnosticului de hiperplazie benignă, aceasta trebuie să ajungă la un volum de cel puțin 30 de cm3. În funcție de stadiul de evoluție a bolii, volumul unei prostate mărite poate ajunge chiar și la 100 de cm3.

În ceea ce privește greutatea, o prostată cu hiperplazie benignă poate cântări între 40 și 125 de grame, față de 25-40 de grame atât cât este greutatea normală. Prostata poate începe să crească începând de la vârsta de 40-45 de ani, iar pe măsura înaintării  în vârstă poate ajunge la o dimensiune de 4-5 ori mai mare decât cea normală.

Simptomele adenomului de prostată

Partea bună legată de această afecțiune constă în faptul că în multe cazuri este asimptomatică și nu cauzează niciun fel de probleme și complicații, majoritatea bărbaților care suferă de o formă asimptomatică neștiind că au hiperplazie benignă de prostată sau aflând cu ocazia unui examen de rutină pe care ar trebui să și-l facă în mod regulat orice bărbat trecut de 45 de ani.

Între 50% și 60% din cazurile de hiperplazie benignă de prostată sunt asimptomatice, însă pot dezvolta simptome ulterior, pe măsura înaintării în vârstă, din cauză că glanda continuă să crească.

Simptomele specifice hiperplaziei benigne de prostată se datorează în special faptului că atunci când zona de tranziție a glandei începe să crească, presează uretra care este canalul prin care urina este evacuată din vezica urinară.

Cele mai frecvente simptome asociate cu prostata mărită sunt următoarele:

• Urinări frecvente – sunt datorate faptului că vezica nu se golește complet la urinare și astfel se umple într-un interval de timp mai scurt, generând nevoia mai frecventă de a urina, care se manifest mai pregnant pe timpul nopții.
• Jet urinar slab sau întrerupt – din cauza presiunii pe care prostata  o exercită asupra uretrei, jetul de urină este evacuat fără presiune, iar de multe ori apar întreruperi, ceea ce cauzează și golirea incompletă a vezicii, de care aminteam mai devreme.
• Dificultatea de urina – de multe ori, în ciuda senzației puternice de urinare, pacienții au dificultăți în a iniția actul în sine întrucât urina este blocată în uretră din cauza prostatei mărite.
• Senzația de urinare incompletă – în multe cazuri, bărbații cu prostata mărită nu simt acea senzație de ușurare la finalul urinării, întrucât vezica nu se golește complet. Prin urmare, la scurt timp apare din nou nevoia emergentă de a urina.

În unele cazuri, hiperplazia benignă de prostată poate genera și simptome precum incontinența urinară, dureri  la nivelul spatelui sau zonei pelviene, prezența sângelui în urină sau în lichidul seminal, dureri la urinare ori în momentul ejaculării.

Cauzele adenomului de prostată

Așa cum spuneam și mai devreme, cauzele apariției hiperplaziei benigne de prostată nu sunt încă pe deplin cunoscute, fiind totuși identificați o serie de factori care pot avea o influență semnificativă.

• Modificările hormonale – odată cu înaintarea în vârstă scade nivelul de testosteron și crește secreția de dihidrotestosteron – un hormon care favorizează creșterea celulelor prostatice. Se creează astfel un dezechilibru hormonal care duce la mărirea prostatei.
• Moștenirea genetică – unii bărbați au o predispoziție genetică pentru hiperplazia benignă de prostată, transmisă ereditar. Dacă în familie există un istoric de prostată mărită, sun toate șansele ca urmașii bărbaților care au această problemă să dezvolte aceeași afecțiune.
• Anumite afecțiuni – hiperplazia benignă de prostată poate fi o consecință a altor boli cronice care afectează diferite organe. Este vorba de diabet, obezitate, bolile cardiovasculare sau cele renale.

Mai trebuie precizat că și stilul de viață are o influență asupra apariției acestei boli, putându-se vorbi de un risc mai crescut  în cazul fumătorilor, al celor care consumă frecvent alcool și cafea, al persoanelor sedentare și al celor care consumă cu precădere alimente nesănătoase.

Diagnosticarea hiperplaziei benigne de prostată

Diagnosticare acestei boli se face de către medicul urolog pe baza simptomelor descrise de pacient și a unui consult ce presupune examinarea prostatei.

Cea mai des folosită procedură este tușeul rectal, ce permite medicului să palpeze prostata cu degetul, constatând astfel dacă aceasta are dimensiunea mărită.

Pentru o vizualizare mai detaliată și o măsurare exactă a dimensiunilor prostatei se apelează la investigații imagistice. Este vorba de ecografia rectală cu ultrasunete, examenul RMN sau tomografia computerizată.

Totodată, se recomandă și analize de sânge care pot depista creșterea nivelului unei proteine secretate de celulele prostatice. Această proteină se numește PSA și este antigelul specific prostatic, însă un diagnostic exact nu se poate stabili doar pe baza analizelor de sânge.

Tratamentul adenomului de prostată

Antigelul de care am amintit anterior este un indicator important pentru sănătatea prostatei, pentru că un nivel ridicat de PSA în sânge indică o problemă la nivelul acestei glande, cel mai adesea legată de creșterea în volum.

Astfel, tratamentul pentru prostata mărită poate fi considerat și tratament pentru scăderea PSA, întrucât odată cu reducerea nivelului antigelului prostatic înseamnă că a dispărut și cauza care a generat creșterea.

Principalele opțiuni de tratament în cazul hiperplaziei benigne de prostată sunt următoarele:

Medicamentație

Tratamentul medicamentos este cel mai des folosit în cazul unei astfel de afecțiuni și se bazează pe două categorii de medicamente. 

• Prima categorie este reprezentată de alfa-blocante, care relaxează mușchii prostatei și reduc astfel presiunea exercitată asupra uretrei. 
• Cealaltă opțiune de tratament medicamentos constă în administrarea de inhibitori ai 5-alfa reductazei, ce reduc producția de dihidrotestosteron – acel hormon despre care spuneam că stimulează creșterea celulelor prostatice.

Intervenții chirurgicale

Sunt proceduri la care se apelează în cazurile severe și atunci când tratamentele medicamentoase nu dau rezultate. Intervențiile chirurgicale presupun îndepărtarea unei porțiuni a prostatei sau excizia totală a acestei glande, pentru a reduce presiunea exercitată asupra uretrei și a rezolva astfel problemele legate de urinare.

Operațiile clasice sunt tot mai frecvent înlocuite cu proceduri moderne minim invazive ce presupun folosirea laserului, a microundelor sau a unor dispozitive ce nu necesită incizii. Astfel de intervenții sunt mai puțin traumatizante și permit pacientului să se recupereze mult mai ușor.

Schimbarea stilului de viață

Aceasta este deopotrivă o metodă eficientă de tratament, cât și o bună modalitate de a preveni hiperplazia benignă de prostată, dar și alte probleme de sănătate ce pot apărea odată cu înaintarea în vârstă.

O astfel de schimbare presupune renunțarea la fumat și reducerea considerabilă a consumului de alcool, cafea, energizante și alte băuturi care conțin cofeină, precum și evitarea unor alimente care dăunează prostatei.

O alimentație bogată în substanțe nutritive și cu un conținut caloric mai scăzut reduce riscul de obezitate, diabet și afecțiuni cardiovasculare – boli despre care am arătat că reprezintă un factor de risc pentru hiperplazia benignă de prostată.

De asemenea, activitățile fizice intense efectuate cu regularitate reduc excesul ponderal și îmbunătățesc circulația, implicit sănătatea prostatei. La toate acestea mai trebuie adăugat și un program de odihnă care să includă cel puțin 7 ore de somn pe noapte, cu ore fixe pentru culcare și trezire.

Nu în ultimul rând, și o viață sexuală activă are o influență pozitivă asupra sănătății prostatei, dat fiind faptul că aceasta este implicată în procesul de formare a lichidului seminal și în procesul de ejaculare.

Poate adenomul de prostată ducă la apariția cancerului de prostată ?

Nu există dovezi științifice care să confirme o legătură directă între hiperplazia benignă de prostată și cancerul specific acestei glande, deși cauzele și simptomele ambelor afecțiuni sunt oarecum similare.

E drept că există cazuri în care persoanele cu prostata mărită au dezvoltat ulterior și cancer de prostată, însă specialiștii spun că in astfel de situații este vorba de coincidențe nefericite, iar cele două afecțiuni nu au absolut nicio legătură una cu alta.

Așadar, apariția hiperplaziei benigne de prostată nu influențează cu nimic riscul apariției cancerului ce prostată, iar pacienții cu prostata mărită nu trebuie să își facă griji în această privință ci doar se concentreze pe măsurile preventive și să meargă cu regularitate la medic pentru controalele periodice.