Cancer de Prostată: Simptome, Cauze, Tratament & Prevenție

Prostata este o mică glandă specifică sistemului reproducător masculin, situată imediat sub vezica urinară, în fața rectului, și străbătută transversal de uretră – canalul prin care se evacuează urina și lichidul seminal.

Până în jurul vârstei de 50 de ani, prostata nu creează în general niciun fel de probleme, însă după aceea riscul unor afecțiuni specifice crește inițial cu 50%, pentru ca ulterior să sporească la fiecare 10 ani cu 20%.

Hiperplazia benignă de prostată, prostatita și cancerul de prostată sunt afecțiunile specifice ale acestei glande, iar în cele ce urmează vom vorbi despre ultima dintre ele, care este și cea mai gravă.

Ce este cancerul de prostată ?

Cancerul de prostată este cea mai frecventă formă de boală oncologică în rândul bărbaților, având incidențe care variază în funcție de zonele geografice. De asemenea, la nivel mondial reprezintă 32% din numărul total de cancere și provoacă 13% din decesele cauzate de bolile oncologice.

Apare cu precădere după vârsta de 65 de ani, atunci când celulele din interiorul prostatei se dezvoltă anomal apoi se înmulțesc, dând naștere unei tumori maligne care se poate dezvolta într-un ritm mai lent sau mai rapid.

În funcție de ritmul de creștere a tumorilor putem vorbi de cancere de prostată non-agresive și cancere agresive. În timp ce primele au o evoluție lentă iar de multe ori rămân nediagnosticate până la sfârșitul vieții, cancerele agresive au o evoluție fulminantă și deseori duc la deces dacă nu sunt depistate din timp.

Problema e că, în fazele inițiale, cancerul de prostată este asimptomatic, astfel că de multe ori este lăsat să evolueze, iar când  în cepe să manifeste simptome deja este asociat cu un risc mult mai ridicat. Din acest motiv se recomandă efectuarea de analize și controale medicale periodice mai ales după vârsta de 50 de ani, pentru că doar astfel orice formă de cancer de prostată poate fi depistată în stadiu incipient, atunci când sunt șanse mari de a fi tratată cu succes.

Riscul de a dezvolta cancer de prostată este influențat de mai mulți factori, iar unii dintre bărbați au o predispoziție nativă spre a dezvolta această boală.

Simptomele cancerului de prostată

Cancerul de prostată este asimptomatic în primele faze, iar dacă vorbim de o formă non-agresivă pot trece ani până să apară primele simptome și de multe ori întâmplă ca pacienții să moară de bătrânețe sau din alte cauze, fără să știe că au avut această boală.

În cazul cancerelor de prostată cu o evoluție galopantă simptomele apar mai devreme, pe măsură ce tumora crește în dimensiuni. La fel ca în cazul tuturor afecțiunilor specifice prostatei, cele mai evidente simptome sunt problemele de urinare care se pot manifesta astfel:

• Presiune scăzută a jetului de urină
• Jet urinar întrerupt
• Dificultăți de a începe urinarea
• Urinări frecvente
• Nevoia emergentă de a urina
• Durere sau usturime în timpul urinării sau ejaculării
• Prezența sângelui în urină sau lichidul seminal
• Golirea incompletă a vezicii urinare.

Alte simptome care mai pot apărea sunt:

• Dureri in zona spatelui, abdomenului inferior sau a organelor genitale
• Disfuncție erectilă
• Tulburări de ejaculare
• Scădere inexplicabilă în greutate
• Stări persistente de oboseală sau indispoziție
• Amețeli.

Cauzele cancerului de prostată

Cancerul de prostată apare în momentul în care prima celulă din structura acestei glande își modifică structura și începe să se dezvolte anormal. Ulterior, prin procesul de diviziune celulară, această celulă se înmulțește dând naștere altor celule cu o structură modificată și o funcționalitate diferită de cele normale, iar acestea se vor diviza la rândul lor, dând naștere astfel unei o mase tumorale, care nu este altceva decât o formațiune alcătuiră din celule cu structură și funcționalitate modificată.

De cele mai multe ori, modificarea structurii celulelor este determinată de acțiunea unor compuși nocivi care se formează în organism în urma proceselor metabolice sau sunt introduși ca urmare a expunerii la un mediu poluat, a consumului de alimente tratate chimic, a fumatului sau consumului de alcool.

Este vorba de radicalii liberi, care conțin un număr impar de electroni și reacționează cu celulele, cărora la cedează sau le preiau un electron pentru a-și echilibra sarcina electrică. De asemenea, uneori se atașează de celule, dând naștere unor molecule mai mari cu o structură diferită de cea a celulelor din țesuturi.

Totodată, astfel de modificări la nivel celular pot apărea și pe fondul mutațiilor genetice.

Factori de risc pentru cancerul de prostată

Modificările despre care am vorbit por apărea mai devreme sau mai târziu în mod natural, însă momentul este influențat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlați iar alții nu. Iată care factorii de risc in cazul cancerului de prostată:

• Vârsta – riscul de cancer de prostată crește odată cu înaintarea în vârstă, cele mai multe cazuri fiind diagnosticate în cazul bărbaților este 65 de ani. Mai exact, peste 60% din cazuri apar după această vârstă, însă riscul începe să crească semnificativ după 50 de ani.
• Apartenența etnică – s-a constatat că această afecțiune este mai frecventă în rândul bărbaților de culoare, care au un risc cu 1,8% mai crescut să dezvolte cancer de prostată, în comparație cu albii și hispanicii. Aceștia din urmă se situează la același nivel al gradului de risc, care este însă superior celui înregistrat în rândul asiaticilor.
• Istoricul familial – riscul de cancer de prostată se transmite pe cale ereditară, existând anumite gene care favorizează apariția acestei boli. Astfel, bărbații ai căror tați sau frați suferă de cancer de prostată au șanse mai mari de a dezvolta boala, iar un risc este prezent și dacă în familie există rude de sânge mai îndepărtate care au avut această afecțiune.
• Problemele hormonale – dezvoltarea și funcționarea prostatei sunt controlatele de testosteron – principalul hormon sexual masculin. Bărbații care suferă de boli endocrine ce afectează nivelul optim de testosteron sunt expuși uni risc sporit de cancer de prostată.
• Stilul de viață – factorii de risc ce pot fi evitați țin de stilul de viață, fiind vorba de o serie de aspecte care influențează starea de sănătate la modul general. O alimentație bogată în grăsimi saturate și calorii, favorizează apariția obezității, care este asociată cu un risc crescut de cancer de prostată. De asemenea consumul frecvent de alimente tratate cu pesticide sau procesate industrial crește riscul de cancer de prostată din cauza substanțelor chimice pe care le conțin. Expunerea în mod repetat la substanțe toxice, poluarea, fumatul și consumul excesiv de alcool sunt alți factori de risc ce țin de stilul de viață și favorizează apariția cancerului de prostată.

Tipuri de cancer de prostată

Tipurile specifice de cancer de prostată se stabilesc ținând cont de patru criterii și anume clasificarea histopatologică, scorul Gleason, clasificarea TNM și tipurile de molecule.

În funcție de clasificarea histopatologică, există următoarele tipuri de cancer de prostată:

• Adenocarcinomul
• Carcinomul cu celule mici
• Carcinomul cu celule scuamoase
• Sarcomul stromal endotelial
• Carcinomul cu celule tranziționale.

Conform scorului Gleason, există 3 tipuri de cancer, mai exact:

• Cu creștere lentă și prognostic favorabil
• Creștere moderată și prognostic intermediar
• Cu creștere rapidă, prognostic nefavorabil.

Clasificarea TNM are în vedere dimensiunea și localizarea tumorii (T), extinderea la nodulii limfatici (N), prezența sau absența metastazelor (M). Conform clasificării TNM există 4 tipuri de cancer, în funcție de stadiul de evoluție.

• Stadiul I – tumora are dimensiuni mici și este limitată doar la nivelul prostatei
• Stadiul II – tumora este încă de mici dimensiuni, invadând și alte părți ale prostatei, dar limitându-se la nivelul pelvisului
• Stadiul III – tumora este extinsă în afara prostatei, ajungând la nodulii limfatici sau la alte organe din vecinătate
• Stadiul IV – tumora a invadat și organele din vecinătate, dezvoltând metastaze și la nivelul zonelor mai îndepărtate.

Luând în considerare și tipul moleculelor din tumoră, cancerul de prostată poate fi:

• Luminal
• Bazal
• Endocrin.

Diagnosticarea cancerului de prostată

Un indiciu important care poate să semnaleze apariția cancerului de prostată este nivelul crescut al antigenului specific de prostată (PSA) în sânge. Este vorba de o proteina pe care o secretă celulele prostatice în procesul de producere a lichidului seminal și de ejaculare și care ajunge și în sânge.

Celulele modificate care duc la apariția cancerului de prostată secretă mai mult PSA, ceea ce duce la creșterea nivelului acestui antigen în sânge. PSA-ul crescut poate fi depistat printr-o simplă analiză de sânge, iar în funcție de nivelul indicat, probabilitatea existenței cancerului de prostată variază între 25% și 50%.

Diagnosticul se stabilește însă pe baza unui examen clinic și a unor investigații mai amănunțite. Astfel, prin intermediul tușeului rectal, medicul poate depista anumite modificări ce apar la nivelul prostatei, iar cu ajutorul unor investigații imagistice precum ecografia transrectală și examenul RMN, aceste modificări pot fi vizualizate.

Dacă aceste investigații indică prezența unei mase tumorale, o altă etapă a protocolului de diagnostic constă în efectuarea unei biopsii. Aceasta presupune recoltare unei probe din țesutul tumoral in vederea unor analize de laborator care vor stabili dacă tumora este benignă sau malignă. O tumoră benignă este un simplu adenom de prostată, care nu prezintă risc sporit iar tumora malignă indică prezența cancerului de prostată.

Tratamentul în cancerul de prostată

Cancerul de prostată este o boală care se poate trata cu șanse foarte mari de vindecare, dacă tratamentul este început din fazele timpurii ale bolii.

Rata de supraviețuire în primul an după diagnosticare este de 95%, în timp ce 85% din bărbații depistați cu cancer de prostată în stadii incipiente supraviețuiesc mai mult de 5 ani, perioadă după care se poate considera că sunt complet vindecați. De asemenea, rata de supraviețuire la mai mult de10 ani este de aproximativ 80%, însă trebuie precizat faptul că pacienții care nu supraviețuiesc pot deceda și din alte cauze în acest timp.

Stabilirea tratamentului adecvat se face pe baza unei evaluări care stabilește riscul de răspândire a cancerului de prostată și agresivitatea acestuia. Este vorba de scorul Gleason, care se bazează pe rezultatul biopsiei de care am amintit anterior.

În cursul biopsiei sunt examinate cele mai frecvente tipuri de celule canceroase din proba prelevată, iar în funcție de aspectul lor și alte detalii acestea primesc o notă de la 1 la 5. Scorul Gleason se stabilește pe baza acestor note combinate iar o valoare minimă indică un cancer cu o dezvoltare lentă, în timp ce un scor maxim este specific unui cancer agresiv cu riscuri mari de a dezvolta metastaze.

Tratamentul pentru cancerul agresiv

În cazul cancerelor agresive trebuie intervenit cu tratament cât mai rapid posibil, pentru că orice zi pierdută dă posibilitatea tumorii să se extindă, iar astfel se poate ajunge în scurt timp de la un stadiu incipient la unul avansat. Tratamentul se stabilește de o echipă multidisciplinară din care face parte un medic urolog, un oncolog, un specialist în radioterapie, iar dacă este cazul un endocrinolog sau un psiholog.

Opțiunile terapeutice presupun:

• Intervenție chirurgicală – de obicei este excizată prostate în întregime, precum și țesuturile la care tumora s-a extins;
• Chimioterapie – constă în administrarea de medicamente puternice și poate fi efectuată înaintea intervenției chirurgicale, pentru reducerea dimensiunilor tumorii dar și post-operator pentru distrugerea eventualelor celule canceroase rămase in organism;
• Radioterapie – are același scop ca și chimioterapia, putând fi aplicată înainte și după operație. Procedura constă în iradierea cu raze X în scopul distrugerii celulelor canceroase.

Tratamentul pentru cancerul non-agresiv

În stadiile incipiente de cancer non-agresiv uneori poate să nu fie nevoie de tratament, recomandându-se doar supravegherea îndeaproape a pacientului. Dacă boala evoluează, tratamentul poate include procedurile enumerate mai sus, dar și alte câteva variante.

• Terapie hormonală – se folosește în cazurile de cancer declanșat de un dezechilibru hormonal și presupune administrarea de medicamente care inhibă secreția de testosteron sau împiedică hormonul să ajungă la celulele canceroase.
• Terapie țintită – se aplică în cazul pacienților cu forme de cancer declanșate de o anomalie genetică, având rolul de a bloca mutațiile genelor ce duc la apariția și dezvoltarea celulelor canceroase.

Prevenirea cancerului de prostată

Apariția cancerului de prostată poate fi determinată și de stilul de viață, iar din acest punct de vedere pot fi luate anumite măsuri preventive.

• Dieta echilibrată – se recomandă consumul cu precădere de fructe, legume cereale integrale, pește, carne slabă leguminoase, nuci și semințe. De evitat sunt carnea grasă, prăjelile, produsele tip fast-food, dulciurile, alimentele procesate industrial, produsele de panificație din făină rafinată.
• Exercițiile Fizice– sedentarismul contribuie la apariția cancerului de prostată prin diferite mecanisme, astfel că mișcarea constituie un antidot eficient, la care trebuie să apelezi cel puțin o jumătate de oră pe zi.  
• Evitarea fumului de țigară, a alcoolului și a substanțelor toxice – fumatul și consumul de alcool sunt doi factori de risc pentru multe forme de cancer, incluzându-l aici și pe cel de prostată. De asemenea, expunerea îndelungată la un mediu poluat sau la substanțe toxice favorizează dezvoltarea anormală a celulelor  și apariția cancerului.

Foarte importante sunt analizele și controalele medicale periodice după vârsta de 45-50 de ani, care pot depista cancerul de prostată în faze incipiente, crescând eficiența tratamentului și șansele de vindecare.