Calcifierea Prostatei: Cauze, Simptome , Metode de Tratament

După o anumită vârstă, la nivelul prostatei se formează de multe ori depuneri de calciu care duc la apariția unei afecțiuni foarte frecvente în rândul bataților trecuți de 50 de ani, numită calcifierea prostatei.

De cele mai multe ori aceste depuneri de calciu sub forma unor mici pietre apar fără o cauză anume, odată cu înaintarea în vârstă, dând naștere unei forme primare a bolii, care nu creează probleme deosebite și nu necesită neapărat tratament.

Calcifierea prostatei se poate produce și ca urmare a unor afecțiuni specifice glandei, cum ar fi prostatita sau cancerul de prostată, sau în urma unor intervenții chirurgicale ori traumatisme. În acest caz este vorba de calcifiere secundară a prostatei, care uneori poate fi asociată cu simptome precum nevoia frecventă de a urina sau dureri în timpul urinării.

În astfel de cazuri se recomandă eliminarea calcifierii prostatei, care se face pe cale endoscopică prin introducerea unei mici sonde în uretră cu ajutorul căreia sunt extrase pietrele de calciu. Nu există până la acest moment medicamente eficiente pentru calcifierea prostatei, însă uneori sunt administrate antibiotice în cazul în care problema este generată de o infecție.

Ce este calcifierea prostatei ?

Calcifierea prostatei este o afecțiune cu o incidență crescută mai ales în rândul bărbaților vârstnici, apărând frecvent după vârsta de 50 de ani, iar acesta constă în depunerea de calciu la nivelul prostatei, care formează pietre de dimensiuni mici ce nu afectează în mod considerabil funcțiile acestei glande.

Depunerea calciului este un fenomen firesc odată cu înaintarea în vârstă, iar de la caz la caz poate fi mai pronunțată sau nesemnificativă. În funcție de acest detaliu depinde numărul și dimensiunea pietrelor care se formează, iar dacă vorbim de o depunere masivă e posibil să apară simptome manifestate de obicei prin dificultăți de urinare.

Atunci când se formează de la sine, fără vreo cauză anume, calcifierea prostatei este în general asimptomatică, fiind descoperită de cele mai multe ori întâmplător, cu ocazia unor investigații pentru alte probleme ale glandei respective.

Simptomele calcifierii prostatei

Formele primare ale calcifierii sunt de cele mai multe ori asimptomatice, iar dacă nu există alte probleme ale prostatei, o persoană poate trăi zeci de ani fără să știe de existența acestei afecțiuni. Uneori însă, dacă pietrele de calciu cresc în dimensiune sau dacă vorbim de o formă secundară, pot apărea simptome precum:

• Urinări dese, cu o frecvență mai crescută pe timpul nopții
• Jet urinar slab sau întrerupt
• Dificultăți în a iniția procesul de urinare
• Senzația de golire incompletă a vezicii
• Durere sau usturime la urinare
• Dureri la nivelul abdomenului inferior și/sau al organelor genitale
• Prezența sângelui în urină sau în lichidul seminale
• Durere la ejaculare
• Disfuncție erectilă
• Ejaculare precoce sau întârziată.

De cele mai multe ori, simptomele descrise nu sunt datorate calcifierii prostatei în sine, ci afecțiunilor cu care este asociată. Cu toate acestea, existența pietrelor de calciu poate accentua dificultățile de urinare, mai ales dacă se formează în apropierea canalului uretral și exercită presiune asupra acestuia.

Cauzele calcifierii prostatei

Așa după cum am arătat, calcifierea prostatei poate fi un fenomen firesc ce apare în mod natural după 50 de ani sau poate fi cauzată de alte probleme la nivelul prostatei. Cauzele principale care duc la apariția calcifierii prostatei sunt următoarele:

• Înaintarea în vârstă – pe măsura trecerii anilor scade capacitatea de absorbție a calciului în oase și mușchi și astfel acesta ajunge să se depună în țesuturile prostatice, cauzând calcifierea primară.
• Prostatita – este o afecțiune ce constă în inflamarea prostatei din diferite cauze, iar procesul inflamator favorizează apariția calcifierii secundare.
• Infecțiile bacteriene – infecțiile provocate de diferite bacterii determină apariția prostatitei bacteriene care poate fi acută sau cronică și poate fi urmată de o calcifiere a prostatei.
• Traumatismele – șocurile puternice provocate de lovituri în zona inferioară a abdomenului pot leza țesuturile prostatei, favorizând formarea depunerilor de cristale de calciu.
• Anumite proceduri medicale – biopsia de prostată necesară pentru diagnosticarea cancerului acestei glande și intervențiile chirurgicale ulterioare produc leziuni la nivelul țesuturilor prostatice și prin acestea pot determina apariția calcifierii.
• Cancerul de prostată – se caracterizează prin creșterea și dezvoltarea anormală a celulelor prostatice creându-se astfel condiții favorabile pentru calcifiere.

Tratamentul calcifierii prostatei

Dacă este asimptomatică și nu creează niciun fel de probleme, calcifierea prostatei nu se tratează, iar până la sfârșitul vieții pacientul nu va fi cu nimic afectat. De altfel, multe dintre formele asimptomatice rămân nediagnosticate, iar prostata continuă să funcționeze normal.

Cu timpul, pietrele de calciu se pot înmulți sau pot crește în dimensiuni, iar în alte situații pot avea de la bun început dimensiuni mari, care să genereze anumite simptome. Doar în astfel de cazuri se impune tratament, care începe cu efectuarea unui set de analize și a unor investigații specifice. 

Dacă analizele indică prezența unei infecții la nivelul prostatei sau al tractului urinar, se administrează pentru început antibiotice, pentru a distruge bacteriile. Dacă simptomele dispar după administrarea medicamentelor tratamentul se poate rezuma doar la atât dar trebuie să reții ca antibioticele combat doar infecția, fără a influența în vreun fel evoluția calcifierii prostatei

Eliminarea pietrelor de calciu din prostată se face pe cale endoscopică, iar procedura presupune introducerea unei sonde subțiri prin uretră, dotată cu o cameră cu lampă și un dispozitiv asemănător unui clește care prinde fragmentele de calciu. Prin intermediul imaginilor transmise pe un monitor soda este ghidată până la nivelul prostatei de unde sunt extrase pietrele care creează probleme.

Pot pietrele la prostată să crească nivelul PSA ?

Conform unui studiu efectuat între 1999 și 2001 pe un eșantion de 581 de subiecți, formarea pietrelor de calciu la nivelul prostatei nu influențează în niciun fel nivelul PSA din sânge, iar dacă acesta crește, cauza este o altă problemă a acestei glande care trebuie investigată fără întârziere. 

S-a constatat că nivelul PSA în cazul bărbaților care aveau doar pietre la prostată era similar cu cel al subiecților care nu aveau niciun fel de probleme la nivelul prostatei, fiind în limitele normale.

Au existat și cazuri de subiecți cu pietre la prostată și valori mai mari ale PSA, însă investigațiile ulterioare au scos la iveală faptul că aceștia aveau prostata mărită sau sufereau de forme incipiente de cancer de prostată, iar creșterea PSA se datora acestor probleme și nu calcifierii.