Microlitiaza renala (Nisip La Rinichi): Simptome, Cauze & Tratament

Formarea de nisip la rinichi reprezintă faza precursoare a apariției unei afecțiuni frecvente, numită litiaza renală iar aceasta constă în formarea de calculi renali cunoscuți mai bine sub denumirea de pietre la rinichi.

Legătura dintre nisipul la rinichi și calculii renali constă în faptul că aceștia din urmă se formează prin unirea cristalelor de nisip, ducând la apariția unor formațiuni solide și insolubile ce pot să obtureze sau să blocheze căile urinare.

Așadar, nisipul la rinichi poate fi considerat un stadiu incipient al litiazei renale, care trebuie abordat cu toată seriozitatea chiar dacă nu provoacă simptome la fel de severe precum cele date de pietrele la rinichi.

Spre deosebire de calculii renali, cristalele de nisip la rinichi sunt mai ușor de eliminat prin urină, însă chiar și așa pot cauza disconfort la urinare, dureri în zona lombară și urinări frecvente.

Sunt multe cauze care pot duce la apariția nisipului la rinichi iar acestea pot tine de alimentație, de hidratarea insuficientă, stilul de viață, starea de sănătate, dar și de o predispoziție generică ce poate fi moștenită ereditar.

Există metode eficiente de tratament pentru nisipul la rinichi și e recomandat ca acestea să fie puse în practică încă de la primele simptome, pentru a preveni progresia bolii și formarea calculilor renali, care sunt mult mai dificil de eliminat.

Ce este microlitiază renală ?

Microlitiază renală reprezintă mici cristale de săruri minerale care se formează în interiorul rinichilor din substanțele prezente în urină. Este vorba de particule foarte mici, de ordinul micronilor, care de regulă se elimină ușor prin urină, fără a cauza disconfort.

Cristalele de nisip la rinichi se formează din calciu, oxalați, fosfați și derivați ai acidului uric – substanțe reziduale care ajung în urină pentru a fi eliminate. Este normal ca aceste substanțe să fie prezente în urină însă trebuie să se mențină sub un anumit nivel pentru a nu genera probleme. 

Dacă se depășește acel nivel sau dacă se reduce nivelul substanțelor care trebuie să împiedice agregarea acestora, sărurile minerale se cristalizează și formează acele particule microscopice pe care le numim nisip la rinichi.

Simptome

În multe cazuri, pacienții cu nisip la rinichi nu simt niciun fel de simptome iar dacă echilibrul de substanțe din urină se restabilește, cristalele microscopice sunt eliminate pe cale naturală și probleme trece neobservată.

Totuși, prezența unui număr crescut de cristale de nisip poate deveni neplăcută, generând anumite simptome. Acestea apar când nisipul începe să se deplaseze din rinichi către uretere sau când cauzează iritații la nivelul mucoaselor căilor urinare. Principalele simptome asociate cu prezența de nisip la rinichi sunt:

• Durere în zona lombară
• Urinări frecvente
• Senzația de golire incompletă a vezicii
• Usturime la urinare
• Modificarea aspectului urinei, care devine tulbure
• Hematurie – prezența sângelui în urină
• Disconfort abdominal
• Senzația de presiune la nivelul vezicii urinare.

Cauze

Nisipul la rinichi este rezultatul unui proces de cristalizare a unor săruri minerale din urină, care în mod normal sunt dizolvate in lichid, tocmai pentru a se împiedica sedimentarea și a putea fi eliminate mai ușor.

Când nivelul acestor săruri crește, nu mai pot fi dizolvate în totalitate iar astfel substanțele în exces formează cristale solide. Același lucru se întâmplă când în organism nu există o cantitate suficientă de apă în care să se dizolve aceste săruri sau de alte substanțe care inhibă cristalizarea.

În ambele cazuri urina devine prea concentrată și se creează condițiile prielnice formării de nisip la rinichi.

Cauzele care duc la apariția acestor condiții sunt următoarele:

• Hidratarea insuficientă
• Dieta în care abundă în alimentele bogate în oxalați, proteine animale și sare
• Regimurile alimentare restrictive
• Excesul de suplimente alimentare
• Sedentarismul
• Infecțiile urinare recurente
• Tulburările metabolice
• Administrarea unor medicamente
• Anumite afecțiuni și condiții medicale.

Tratament

Este recomandat ca încă de la apariția primelor simptome descrise mai sus pacienții să se adreseze unui medic pentru stabilirea unui diagnostic. Pe baza unor analize de urină și a unei ecografii, prezența cristalelor de nisip la rinichi poate fi ușor observată iar în baza diagnosticului medicul poate recomanda tratamentul adecvat. 

Scopul tratamentului este eliminarea cristalelor de nisip la rinichi înainte ca acestea să formeze calculi renali și totodată restabilirea echilibrului de substanțe minerale și de lichid din organism, pentru a împiedica formarea de noi cristale. Iată în continuare care sunt principalele opțiuni terapeutice:

Medicamente diuretice

Sunt medicamente care stimulează formarea și eliminarea urinei, iar în cazul microlitiazei renale ajută la curățarea rinichilor întrucât odată cu urina se elimină și cristalele de nisip formate.

Ca alternativă naturală pot fi administrate și diferite ceaiuri cu efect diuretic însă dacă medicul a prescris medicamente diuretice este bine să se țină cont de recomandările acestuia.  

Antibiotice

Antibioticele sunt folosite pentru tratarea infecțiilor bacteriene, iar la prima vedere ar putea părea ineficiente în tratarea microlitiazei renale. Totuși formarea nisipului la rinichi poate fi favorizată de o infecție urinară preexistentă și totodată cristalele de nisip pot favoriza la rândul lor apariția unei infecții urinare cauzată de bacterii.

Așadar, tratamentul cu antibiotice se recomandă doar în condițiile în care există și o infecție urinară sau dacă există riscul real al apariției unei astfel de infecții pe fondul microlitiazei renale.

Principalele antibiotice folosite în astfel de cazul nisipului la rinichi sunt:

• Amoxicilina – face parte din clasa penicilinelor, având un spectru larg de acțiune inclusiv împotriva bacteriilor patogene care se dezvoltă în tractul urinar
• Doxicilina – este un antibiotic din clasa tetraciclinelor, cu o putere de penetrare a țesuturilor mai mare decât a amoxicilinei, fapt pentru care este recomandată pentru tratarea infecțiilor recurente
• Fluorochinolonele – medicamente de ultimă generație, cu o eficiență sporită împotriva bateriilor care au dezvoltat rezistență la antibioticele clasice folosite deja de zeci de ani. Cele mai cunoscute antibiotice din această clasă sunt Levofloxacina și Ciprofloxacina;
• Fosfomicina – un antibiotic cu spectru larg, care distruge bacteriile încă din prima fază a dezvoltării acestora, fiind foarte eficientă în stoparea infecțiilor încă din fazele incipiente, dacă este administrată la timp.

Schimbarea stilului de viață

Multe din cauzele microlitiazei renale sunt asociate unui stil de viață nu foarte sănătos, caracterizat de o alimentație neechilibrată, lipsă de mișcare, o hidratare insuficientă și consumul necontrolat al unor suplimente alimentare.

Toate acestea favorizează apariția de nisip la rinichi iar pentru a evita și combate această problemă se recomandă câteva schimbări în bine ale stilului de viață, care constau în:

• Hidratare suficientă – consumul a cel puțin doi litri de apă pe zi
• Reducerea consumului de sare – excesul de sodiu favorizează eliminarea calciului în urină
• Limitarea consumului de alimentele bogate în oxalați – spanac, ciocolată, cafea, ceai negru, sfeclă
• Reducerea consumului de carne – conține purine, care sunt proteine din care rezultă acid uric în urma procesului de metabolizare
• Creșterea aportului de fructe și legume – bogate în substanțe naturale care inhibă formarea cristalelor de săruri minerale în rinichi;
• Activitate fizică regulată – cel puțin 30 de minute pe zi de activități fizice de intensitate moderată sau ridicată;
• Evitarea consumului de suplimente cu calciu și vitamina D fără recomandare medicală
• Menținerea la o greutate corporală normală.

Ideal este ca pacienții depistați o dată cu nisip la rinichi să fie monitorizați periodic, pentru a depista din timp apariția de noi cristale. Aceasta presupune efectuarea unor controale periodice constând în ecografie renală, sumar de urină și examen de sediment urinar.

Ce simptome generează eliminarea nisipului de la rinichi?

Fiind vorba de particule microscopice, eliminarea cristalelor de nisip la rinichi nu creează probleme la fel de mari precum calculii renali, iar de multe ori pacientul nu simte nimic deosebit în timpul urinării.

Eliminarea nisipului poate fi totuși și ușor neplăcută cauzând simptome precum:

• Usturime datorat iritării căilor urinare
• Durere lombară asociată cu deplasarea particulelor cristalizate către uretere
• Urină tulbure din cauza sedimentării sărurilor
• Urină urât mirositoare în cazul apariției unei infecții urinare
• O culoare roșiatică a urinei, dacă se elimină și sânge
• Senzația de golire incompletă a vezicii, pe fondul inflamării căilor urinare.

Nisipul la rinichi este o problemă frecventă și adesea trecută cu vederea, care poate evolua în timp către o formă mai severă caracterizată deformarea de calculi renali.

Deși simptomele pot fi ușoare sau chiar inexistente, prezența nisipului la rinichi indică un dezechilibru în compoziția urinei, care trebuie corectat fără întârziere pentru a evita ca sedimentele solide cu dimensiuni microscopice să se înmulțească și să formeze pietre care sunt mai dificil de eliminat.

Din fericire, în cele mai multe cazuri, nisipul poate fi eliminat fără intervenții invazive, printr-un tratament corect și schimbări sănătoase ale stilului de viață.

Prin hidratare corespunzătoare, alimentație adaptată, activitate fizică regulată și tratamente medicale atunci când este necesar, majoritatea pacienților pot preveni reapariția nisipului și pot menține sănătatea rinichilor pe termen lung.