10 timp de citire
Disfuncția Erectilă (Impotență):Cauze, Tratament, Diagnostic
Disfuncția erectilă poate rezulta din probleme fiziologice, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul, sau din factori psihologici, precum stresul. Tratamentul include medicamente, consiliere psihologică și modificări ale stilului de viață.
Revizuit de Catalin Tantareanu
Expert în redactarea articolelor medicale, cu peste 20 de ani de experiență.
Disfuncția erectilă, sau impotență este cea mai frecventă problemă sexuală pe care bărbații o raportează medicului acesta afectează până la 30 de milioane de bărbați.
Pentru diagnosticarea disfuncției erectile este necesar ca afecțiunea să persiste timp de cel puțin 6 luni, în momentul consultului clinic.
Disfuncția erectilă este o afecțiune frecventă la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, iar prevalența crește odată cu vârsta și alte comorbidități asociate. Pe de altă parte, disfuncția erectilă este strâns legată de boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune arterială și hiperlipidemii (concentrații crescute de colesterol în sânge), frecvente la vârstnici.
În general, majoritatea bărbaților cu disfuncție erectilă vor avea boli organice subiacente. Însă, există și posibilitatea ca unii dintre ei să au probleme psihologice, în special bărbații mai tineri. Stresul, anxietatea și depresia contribuie la disfuncție erectilă.
Impotența dispune de mai multe alternative de tratament, cum ar fi inhibitorii PDE5, terapia cu testosteron,remediile naturale, iar în unele cazuri tratamentul chirurgical.
Ce este impotența?
Disfuncția erectilă denumită și impotență, este o formă de disfuncție sexuală la bărbați, caracterizată prin incapacitatea persistentă sau recurentă de a obține sau de a menține o erecție. Clinic, se disting două forme ale disfuncției erectile:
- Disfuncția erectilă primară: definește absența erecției complete și susținute la o persoană de sex masculin încă din perioada copilăriei sau pubertății. Poate avea atât cauze psihogene (16%), cât și cauze organice (84%). Dintre cauzele organice, cele mai frecvente sunt bolile arteriale și venoase, dar și afecțiunile neurologice. În egală măsură, s-a observat că persoana cu boli organice prezintă, concomitent, și afecțiuni psihogene.
- Disfuncție erectilă secundară: descrie situația în care un bărbat a avut erecții anterioare și le-a putut susține, însă ulterior întâmpină dificultăți în acest sens. Cel mai des, se datorează afecțiunilor sistemice sau celor psihogene.
Disfuncția erectilă secundară este mult mai frecventă decât forma primară. În cazul disfuncției erectile primare, principala formă de tratament este de implantul de proteză peniană.
Cât de comună este disfuncția erectilă?
Conform studiului The Massachusetts Male Aging Study, prevalența este de 52%. Acesta a scos în evidență faptul că disfuncția erectilă devine din ce în ce mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă:
- Aproximativ 40% dintre bărbați sunt afectați la vârsta de 40 de ani.
- Aproximativ 70% dintre bărbați sunt afectați la vârsta de 70 de ani.
Prevalența disfuncției erectile complete, și nu a dificultăților în a obține și susține erecția, pare că a crescut în ultimele decenii: de la 5% (vârsta de 40 de ani) la 15% (vârsta de 70 de ani). În esență, înaintarea în vârstă este principalul factor de risc puternic asociat cu disfuncția erectilă.
Studiile epidemiologice estimează faptul că, până în 2025, peste 322 de milioane de bărbați din întreaga lume se vor confrunta cu disfuncție erectilă, într-o formă moderată sau severă. Această prevalență care urmează o curbă ascendentă se datorează faptului că diferitele comorbidități ce pot duce la disfuncție erectilă sunt, de asemenea, din ce în ce mai frecvente în rândul bărbaților.
Cauze
Disfuncția erectilă este o afecțiune multifactorială, deseori cauzată de mai mulți factori care, în sinergie, definesc severitatea bolii. Put fi distinse două tipuri de cauze: fizice (iar în aceste caz este vorba despre boli organice și sistemice) și psihologice (diferite boli sau afecțiuni de natură psihologică).
Cauze fizice
Cauzele fizice ale impotenței stau la baza a aproximativ 90% dintre cazurile de disfuncție erectilă:
- Boli neurologice: scleroza multiplă
- Cauze hormonale: hipogonadism, hiper- și hipotiroidism, diabetul
- Cauze traumatice: fracturi pelvine, leziuni ale măduvei spinării
- Accidentul vascular cerebral
- Hiperplazia de prostată
- Tratamente medicamentoase: antidepresive, antihipertensive, antipsihotice, opioide, însă și diferite tipuri de substanțe ilicite
- Sindromul de apnee în somn, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
- Glaucomul
- Obezitatea
- Fumatul și consumul excesiv de alcool
- Colesterolul crescut.
Cauze psihologice
Conform studiului „Sexual Performance Anxiety” 9-25% dintre bărbați se confruntă cu disfuncție erectilă ca urmare a așa-zisei anxietăți legate de performanța sexuală. Alte cauze psihologice pot fi:
- Stresul cronic
- Depresia
- Probleme în viața de cuplu
- Anxietatea generalizată
- Abuzul fizic sau emoțional în copilărie, traumele.
De foarte multe ori, persoanele cu disfuncție erectilă cauzată de probleme organice prezintă, în asociere, și afectarea psihologică, ceea ce contribuie semnificativ la severitatea afecțiunii.
Simptome și manifestări
Disfuncția erectilă poate apărea progresiv, în asociere cu alte semne (spre exemplu, în asociere cu scăderea libidoului). De asemenea, în cazul diabetului poate fi chiar un simptom care deseori precede alte simptome asociate acestei tulburări metabolice. Bărbații cu disfuncție erectilă tind să se confrunte cu:
- Dificultatea în a obține erecția;
- Dificultatea în a menține erecția;
- Reducerea apetitului sexual.
Un alt semn al disfuncției erectile ulterioare poate fi ejacularea precoce. Bineînțeles, persoanele cu disfuncție erectilă ușoară tind să se confrunte, în același timp, și cu ejaculare precoce.
Tratament
Disfuncția erectilă dispune de alternative eficiente de tratament. Important de menționat, însă, este faptul că tratamentul este cu atât mai eficient cu cât acesta este inițiat mai rapid.
Inhibitori PDE5
Inhibitorii fosfodiesterazei de tip 5 reprezintă principala formă de tratament în caz de disfuncție erectilă. Medicamentele precum sidenafil (Viagra), tadalafil (Cialis) și vardenafil (Levitra) sunt prescrise bărbaților care se confruntă cu simptome de impotență. Acestea acționează în special prin îmbunătățirea fluxului sanguin către corpul cavernos al penisului, ajutând în cele din urmă la obținerea și menținerea erecției.
Terapie cu testosteron
Terapia substitutiva cu testosteron (TRT) este un tratament medical conceput pentru a restabili nivelurile deficitare de testosteron la bărbați, având ca scop atenuarea simptomelor asociate cu testosteronul scăzut, cum ar fi oboseala, scăderea libidoului, disfuncția erectilă și pierderea masei musculare.
Terapia cu testosteron este de obicei prescrisă de un medic specialist după o evaluare amănunțită și un diagnostic al nivelurilor scăzute de testosteron confirmate de testele de sânge.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical pentru disfuncția erectilă implică proceduri medicale menite să abordeze cauzele fizice ale disfunctiei erectila atunci când restul metodelor de tratament nu functioneaza.
Implant penian este un dispozitiv medical plasat chirurgical în interiorul penisului pentru a ajuta bărbații cu disfuncție erectilă să obțină și să mențină o erecție.
Conform studiului Patient and Partner Satisfaction after Penile Implant Surgery, pe 126 pacienti cu implant penian ratele de satisfacție ale pacientului și ale partenerului au fost de 83,2% respectiv 85,4%.
Remedii naturale
Remediile naturale pentru disfuncția erectilă, sunt tratamente derivate din surse naturale sau modificări ale stilului de viață menite să îmbunătățească funcția erectilă fără utilizarea medicamentelor farmaceutice.
Suplimentele cu L-arginină, ginseng și yohimbina (alcaloid extras din scoarța unui arbore care mai este denumit și „copacul iubirii”) sunt remedii naturale populare ale disfuncției erectile. În schimb, eficacitatea lor nu este garantată și variază de la un caz la altul.
Diagnosticul de impotență
Diagnosticul este pus pe seama manifestărilor fizice și anamnezei pacientului. Dacă acesta are anumite afecțiuni care cresc riscul de disfuncție erectilă, este necesară evaluarea riscului la care este supus pacientul și, de asemenea, dacă disfuncția erectilă s-a instalat deja sau nu. Mai multe tipuri de investigații paraclinice pot fi relevante, cum ar fi:
- Analize de sânge: pentru a verifica nivelurile de testosteron și alte probleme hormonale, în esență cele tiroidiene.
- Analize de urină: pentru a cuantifica diferiți parametri biochimici care pot evidenția diferite probleme de sănătate (acestea, la rândul lor, contribuind la disfuncția erectilă).
- Ecografia Doppler a penisului: pentru a evidenția tulburările circulatorii de la acest nivel și a evalua fluxul sanguin spre penis.
- Testul de tumescență peniană nocturnă (NTP): pentru a determina dacă persoana are sau nu erecții pe timp de noapte, dar nu și în timpul zilei (în acest caz, este vorba deseori despre o cauză psihologică).
Corelând rezultatele obținute cu contextul specific pacientului, poate fi pus diagnosticul și, mai apoi, instaurat tratamentul.
Gestionarea disfuncției erectile
Disfuncția erectilă se tratează, în general, cu medicamente. Totuși, există câteva studii care, pe lângă tratamentul medicamentos, susțin și eficiența exercițiului fizic, cum ar fi:
Exerciții pentru disfuncția erectilă
Mai multe tipuri de exerciții și activitate fizică par să promoveze funcția erectilă normală:
Exercițiile Kegel
Conform studiului de la Universitatea de Vest din Regatul Unit al Marii Britanii, a descoperit că exercițiile pelvine au ajutat 40 % dintre bărbații cu disfuncție erectilă să-și recapete funcția erectilă normală. De asemenea, au ajutat cu 33,5% la îmbunătățirea semnificativă a funcției erectile. Cercetări suplimentare sugerează că antrenamentul mușchilor pelvieni poate fi util pentru tratarea disfuncție erectile, precum și a altor probleme de sănătate pelviană..
Exercițiile aerobice
O recenzie din 2018 a 10 studii numit Physical Activity to Improve Erectile Function a examinat efectul exercițiilor aerobice asupra disfuncție erectile.Recomandările pentru a reduce simptomele specifice disfuncție erectile, ar trebui să includă antrenament aerobice de 40 de minute, de intensitate moderată până la viguroasă de 4 ori pe săptămână.
În general, exercițiile săptămânale de 160 de minute timp de 6 luni contribuie la scăderea problemelor erectile la bărbații cu disfuncție erectile cauzate de inactivitate fizică, obezitate, hipertensiune arterială, sindrom metabolic și/sau boli cardiovasculare.
Exercițiile yoga
Studiul Yoga in Male Sexual Functioning efectuat pe un esantion de 65 de bărbați (interval de vârstă 24–60 de ani) au fost înscriși într-o tabără de yoga ,ca mai apoi sa completeze chestionarul Coeficientul sexual masculin (MSQ). S-a constatat că după finalizarea ședințelor de yoga, scorurile funcțiilor sexuale s-au îmbunătățit semnificativ.
Coeficientul sexual masculin (MSQ) este un chestionar ușor de auto-administrat, conceput pentru a ajuta bărbații să identifice nota experiențelor sexuale.
Alimente pentru disfuncția erectilă
Alimentele pentru disfuncția erectilă se referă la alimente specifice care pot ajuta la îmbunătățirea funcției erectile prin promovarea sănătății generale, îmbunătățirea fluxului sanguin și susținerea echilibrului hormonal.
Listă de alimente care pot combate disfuncția erectile sunt:
- Țelină
- Cacao
- Fistic
- Pepene
- Cafea
- Fructe de pădure
- Somon
- Spanac
- Ovăz
Sfaturi pentru prevenție
Disfuncția erectilă poate fi prevenită prin:
- Menținerea unei diete sănătoase
- Exerciții fizice regulate
- Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool
- Controlul stresului și anxietății
- Monitorizarea și gestionarea bolilor cronice
- Psihoterapie, în cazul în care persoana are anxietate legată de performanța sexuală
- Evitarea consumului de substanțe ilicite.
Când să vorbești cu un doctor despre impotență?
Este recomandat consultul medicului ginecolog dacă există probleme persistente cu erecția și de asemenea dacă există afecțiuni care cresc riscul de disfuncție erectilă. Un diagnostic precoce ajută la identificarea rapidă a cauzelor subiacente și la elaborarea tratamentului adecvat.